interviu, psychologies.ro

E posibil sa vi se para un raspuns egocentric, dar va marturisesc ca scriu in primul rand ca sa ma impac cu mine insami si nu in ultimul rand, ca sa ma cunosc. Foarte multe concilieri cu propria mea persoana, suficient de controversata, s-au intamplat gratie scrisului: mi-am recunoscut obsesii, reprimari, tristeti nemarturisite, nostalgii. In alta ordine, scriu carti pentru ca acesta este lucrul pe care cred ca stiu sa il fac cel mai bine. Desi pare falimentar intr-o era a vizualitatii exacerbate si a virtualului, scrisul este fronda mea, o strategie de rezistenta, dar si o ofensiva permanenta, fiindca ar fi o ipocrizie sa nu recunosc ca sper intotdeauna ca prin gestul meu sa-i conving si pe altii (entuziasti sau sceptici) ca imaginarul de neconfundat din substanta fictiunii ramane valabil si fara rival.