in Revista 22

Cu un titlu care face cu ochiul in directia unor romane frantuzesti recente ca Mange moi!, de Nathalie Papin sau Baisse moi!, de Virginie Despentes, Omoara-ma! iese, decis, din zona literaturii «suspecte» de autofictiune pentru a explora, derutant, tenebrele unui «fapt divers atroce». Aluzia la «romanele frantuzesti» cu pricina nu este doar o simpla figura de stil: intriga insasi a cartii ne plimba, copios, pe plajele din Saint-Tropez sau ne poarta, cu voluptate, prin Parisul anilor ’60-’70 pe urmele Marthei Bibescu (ea insasi autoare – sub pseudonimul Lucile Decaux – a mai multor romane de dragoste). Dupa cum trimiterea din incipit la romanele lui Dickens are directa legatura cu povestea ce va urma.