- Vladimir TISMANEANU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 125 views
Romanul surprinde substratul antisemit al practicilor comuniste, universul intolerant, fanatic si meschin al nomenklaturii, afinitatile dintre exclusivismul rasist al nazismului si obsesiile xenofobe ale aparatului stalinist. Imaginarul totalitar era bantuit de imaginea «intrusului», a inamicului infiltrat, a conspiratiei insidioase: kulacii erau agentul dizolvant al comunitatii perfect omogene, evreii erau vazuti ca element distructiv pe care nazistii au decis sa-l anihileze. Mai ales dupa 1946, Stalin a imbratisat fixatiile naziste legate de «cosmpolitismul plutocratic». Vasili Grossman a trait el insusi ceea ce Robert C. Tucker numeste ascensiunea bolsevismului de extrema dreapta: «Cartea Neagra» a crimelor impotriva populatiei evreiesti din teritoriile ocupate de nazisti, scrisa impreuna cu Ilya Ehrenburg, a fost retrasa din circulatie si topita.
In raport cu tezele care sustin ca doar nazismul ar fi reprezentat Raul radical, comunismul fiind cumva doar rau (the lesser evil), romanul lui Grossman insista pe faptul ca bolsevismul a fost el insusi o incarnare a demonismului politic, un nihilism camuflat, dar nu mai putin real, un sistem inuman si anti-uman, deci expresie egal de nociva a Raului radical. Originile catastrofei nu se situau (doar) in psihologia morbida a lui Stalin, ci in primul rand si in chip decisiv in utopia bolsevica formulata de Lenin. Iar relativismul etic al leninismului provenea din marxism, din iacobinism, din radicalismul de stanga. Este ceea ce a inteles pontiful ideologic comunist Mihail Suslov, membru al Biroului Politic si secretar al CC al PCUS atunci cand i-a spus lui Grossman ca romanul sau «dusmanos» nu va fi publicat in URSS in urmatorii o suta de ani. Am discutat romanul lui Grossman precum si povestirea-meditatie Panta Rhei (aparuta la Humanitas in traducerea Janinei Ianosi) de-a lungul anilor in cadrul cursurilor mele despre comunism, fascism si radicalism politic. Le recomand ca bibliografie indispensabila celor care studiaza totalitarismul, aceasta patologie politica ale carei efecte sunt departe de a se fi stins.