in Suplimentul de cultura

Saramago rescrie povestea elefantului renuntind la datele istorice si ne transpune intr-un film din secolul al XVI-lea peste care lipeste subtitrari in limba noastra. Toate acestea «pentru a suplini ignoranta sau insuficienta cunoastere a limbii vorbite de actori». Calatoria elefantului este in primul rind un roman picaresc, la prima vedere scris sub forma unui jurnal de calatorie, dar care ascunde observatii pretioase, nu atit din punct de vedere istoric, cit mai ales filosofic. Cartea este si o satira politico-religioasa. Eliminarea majusculelor si a majoritatii semnelor de punctuatie atrage atentia cititorului si asupra formei romanului, iar comentariile ironice ale naratorului ne amintesc de Cervantes. Calatoria lui Solomon este o alegorie a conditiei umane, in care se regasesc, deopotriva, oameni si elefanti, uniti de acelasi destin. Iata doar doua dintre aceste asemanari, atit de des intilnite in Calatoria elefantului: la intrebarea comandantului despre ce va face cu elefantul la Viena, cornacul raspunde: «Ce faceam si la Lisabona, nimic important... il vor aplauda mult, va iesi lume in strada, iar apoi il vor uita, asta e legea vietii, triumf si uitare... Elefantii si oamenii, intotdeauna». Si altadata: «Cred ca, in capul lui Solomon, a nu vrea si a nu sti se confunda intr-o mare interogatie asupra lumii in care a fost pus sa traiasca, de altfel, cred ca, in aceasta interogatie, ne intilnim cu totii, noi si elefantii».