in Dilemateca

Nabokov se dovedeste, inca de la primul roman, un maestru in dozarea duiosiei, a nostalgiei, a senzualului si sarcasmului. Dupa cum avea sa marturiseasca in Vorbeste, memorie, autorul exhibase, sub pseudonimul V. Sirin, propriul trecut, cu obsesile tipice emigrantului, intr-o carte a contrastelor, ce repovesteste, in registre varii, dragostea si furia fata de Rusia, tandretea si lehamitea fata de iubirea inchipuita, fuga de o eroina fictiva. Exista, asadar, o legatura sentimentala cu primul roman, asa cum va fi existind si cu tara lasata in urma. Insa, in locul traditionalei identificari cu protagonistul (Ganin), naratiunea se contruieste pe dedublare si ironie, cum se va intimpla ulterior si in Lolita, Pnin, Ada sau ardoarea. […] Roman de dragoste fara dragoste, cu o eroina in titlu, insa fara vreun corp feminin intre coperte, Masenka ofera o scriitura senzuala.