in Observator cultural

In mare, cartea de fata nu este nici un volum de memorii propriu-zis, nici o tolba polemica aruncata ca o sticla in ocean, dupa moarte, pentru a te salva de consecinte. Termenul cel mai exact este acela de testament. O demonstreaza circularitatea ei, care vine parca a anticipa eforturile hermeneutice ale cititorului, recurenta obsedanta a crezului ideologic, evitarea cu obstinatie a literarului, ba chiar abordarea acestui ton plat, neapetisant pina la enervare si plictiseala (tot ale cititorului). Cred, pina la urma, ca avem in fata o carte mare, care in clipa asta ne este foarte, foarte indepartata, atit in spirit, cit si in litera. Asta pentru ca un om care lupta impotriva balcanismului romanesc, care militeaza impotriva spiritualitatii rurale a Romaniei, care da in propria imagine in egala masura in care da in ceilalti, ei bine, acest autor nu este decit ochiul acela mare, de la capatul ocheanului... intors.