in Observator cultural

O spunem din capul locului: Viata unui om singur merita dezbatuta. Acesta este crezul nostru si il enuntam de la inceputul acestei consemnari. Nu e o carte usor de digerat, mai ales pentru personajele din carte, nu este un volum usor de citit, dar ideilor cartii merita sa li se acorde atentie. Tacerea asupra cartii, care s-a instalat imediat dupa aparitie, incearca sa-i diminueze din impact. De mai bine de o luna, lumea literara parca s-ar feri sa intre in substanta volumului de memorii. S-a indraznit prea putin sa se comenteze: avem un text de Silviu Lupescu, publicat in Observator cultural, o prezentare in serial in Evenimentul zilei – cu focalizare pe personajele cartii –, o discutie la «Cafeneaua critica», organizata de Ion Bogdan Lefter, si citeva comentarii pe voxpublica. Au fost si doua consemnari razante, una a lui Cristian Teodorescu, in Academia Catavencu, vorbind despre stilul plicticos al autorului, si cealalta, jucaus-incriminatoare, a lui Dan C. Mihailescu. Putem sa ducem Viata unui om singur in derizoriu si sa ne aratam oripilati (cum a procedat Dan C. Mihailescu la ultima «Viata literara» din Romania literara), de exemplu, inapetenta autorului pentru teatru (sa nu uitam, insa, ca aceasta respingere a teatrului avea loc la Iasi, in anii ’50, cind la moda era un actor, cam cabotin, Miluta Gheorghiu, care o juca pe Chirita – poate ca, in alte conditii, cu alt repertoriu si alti actori, autorul s-ar fi bucurat de o seara la teatru). Dincolo de anecdoticul acestei carti – e simplu sa decupam afirmatii despre virfurile vietii literare, si dupa aceea sa ne asmutim unii contra altora –, cred ca Viata unui om singur are citeva puncte forte, de interes pentru oricine se balaceste in viata literara. In primul rind, ar fi aceasta discutie despre lumea literara, o lume sufocanta pentru Adrian Marino, paralizanta, unde birfa este lege, iar vanitatea functioneaza macabru. Lumea literara, in viziunea lui Marino, inainte si dupa 1989, contine «egocentrisme si orgolii insuportabile, mitocanii si chiar golanii, o capacitate infinita de a insulta, compromite si ridiculiza, cu orice pret, un venin neverosimil, inepuizabil».