in Tribuna

Eternitatea a fost contractata de J. D. Salinger de timpuriu, atunci cind dintr-un capriciu aparent bizar, scriitorul a intors spatele faimei, si si-a transferat renumele literar in titlul unei proprietati private, hasurindu-si viata cu pasiunea unei fantome. Salinger a lustruit cu rabdare benedectina tacerea existentei sale post-auctoriale intr-o taina hagiografica, ridicind in buncarul izolarii sale un altar de sfint literar, si interzicind, desigur, orice intruziune mediatica. De veghe in lanul de secara, O zi perfecta pentru pestele banana, Pentru Esme cu dragoste si abjectie, etc., «hit-uri» ale realismului simbolic si atitudinii anti-orice, au combinat transparenta si ambiguitatea, devenind proza sic si soc pentru generatii de-a rindul, atit pentru rafinatii dezabuzati ori ignorantii entuziasti ai artei fictiunii, oferind, democratic, tuturor satisfactie. Critici ai consumerismului, sociologi ai identitatii post-belice, educatori ai inadecvarii juvenile, terapeuti ai anxietatii schizofrene, cercetatori ai mostenirii lui Mark Twain si Ernest Hemingway, pacifisti practicanti si milioane de cititori de pretutindeni au cazut de acord, cu totii, in privinta valorii exceptionale a literaturii lui Salinger. Si sint de acord, in continuare.