in Observator cultural

Cititor hedonist, asa cum ii place sa ne aminteasca, Borges cauta in carti, mai ales, emotii estetice. Si atunci cind nu le gaseste, cum deseori se intimpla in sectiunea Textelor captive (o culegere de articole pe care le-a scris pentru revista El Hogar, intre 1936 si 1940), nu sovaie, chiar in cazul autorilor consacrati, sa-si exprime in mod categoric nemultumirea, dupa cum observa si Andrei Ionescu, autorul unor texte introductive valoroase (prezente nu numai in acest volum, ci si in cele anterioare, din cadrul seriei). Cu siguranta si dezinvoltura cu care scrie frazele efuzive sanctioneaza si «gusturi execrabile», «gogomanii», «versuri ridicole», «strofe imbibate», «interpretari absurde sau arbitrare», «informatii deficitare» sau «incilceli», definindu-se nu doar prin ceea ce aproba, ci, deopotriva, prin ceea ce respinge. In toate ipostazele in care ni se infatiseaza Borges, reverbereaza sublima sa arta poetica, pe care o regasim cuprinsa in volumul Fauritorul, din 1960.