in Revista 22

Debutul editorial pe cont propriu cu Si Hams Si Regretel a fost intimpinat la sfirsitul anului trecut ca un cadou literar de Craciun si ca «o carte unica in literatura romana». Programat de rumorile favorabile, am plonjat in lectura cu mari asteptari. Povestea «cu pitici» e, intr-adevar, neobisnuita si poarta amprenta imaginara a locurilor unde a fost conceputa, ca urmare a unor burse: vara, pe malul lacului Vanze din Berlin, apoi iarna, intr-o casa taraneasca din muntii Piatra Craiului. In acelasi timp, ea dubleaza trauma rupturii de inocenta copilariei printr-o experienta a starilor-limita si printr-o drama a separarii de marea si unica dragoste. Intim impletite, feeria si delirul morbid nu mai au insa suport direct-biografic, ca in Baiuteii. Naratorul acestui op suprarealist, ale carui capitole – sapte la numar – incep cu formula magica «Buna dimineata!», este un tinar izolat, retras in pragul iernii (si, aflam mai tirziu, al mortii), intr-o «cosmelie» din munti construita pentru o iubita inaccesibila (si, aflam mai tirziu, moarta) careia ii trimite lungi, sfisietoare si incoerente scrisori de dragoste despre singuratatea lui, populata, compensator, de creaturi miraculoase: pitici de culori felurite, imateriali, cu fizionomii si nume bizare, bijbiind nauci «in ceata asta care s-a lasat peste dealuri ca sa ascunda toate povestile, ca sa le cheme in inima ei neprihanita, sa le imblinzeasca, sa le smereasca..., in ceata asta fara de care ranile nu s-ar vindeca». Micile creaturi ale mintii in ceata sint Usi - pelticul verde, membru al Ordinului Culegerea Gheba care «nu stie sa zica riu, ratusca, ramurica», pedantul si «singurosul» galben Altfred, cel atras de esente, albastrul si neconsolatul Regretel (care, inainte de a se desparti de iubita lui Tristina si de a-si pierde vorbirea, s-a numit Si Hams Si Regretel) si altii asemenea.