in Scrisul Romanesc

Desi ar putea fi vazut, usor, ca un roman despre traumele exilatilor, grefate pe schimbarile lumii de dupa caderea Zidului Berlinului, Vizuina ne aduce un Norman Manea mai polemist, parca, decit pina acum, pe doua axe indeosebi: locul Cartii si rolul tarii sale celei noi. [...] Pentru ca nu agreeaza confuziile nivelatoare de vinovatiei, acelea la scara istorica, respectiv atitudinea vindicativa fata de evrei, de ieri si de azi, el propune o regindire a raportului dintre categorii precum individual (zona a precaritatii, finitudinii, vesnic expusa bolilor trupesti sau sufletesti, indiferent de etnie) si statal (megaproiectul contabilicesc, unde toti sint numere, si, mai ales, apti de taxe, tot indiferent de origine).