Ovidiu Pop scrie cu o maturitate si o dezinvoltura putin obisnuite; in numai citeva pagini, el se arata in stare sa comprime cite un intreg roman. In plus, acest tinar scriitor inzestrat lasa impresia ca stapineste, in egala masura, toate registrele, trecind de la un nivel la altul in joaca, fara sa falseze. Naratiunea masiva, de tip mitteleuropean, cu sondaje istorice meticuloase si alambicate, lasa loc punerilor jucause in pagina, cu variante sau versificari nastrusnice, iar hiperrealismul rural, dar si cel citadin, al «vietii la bloc» din ceausismul tirziu, sint impanate cu spoturi fanteziste. Un histrionism si un proteism care, se vede treaba, de la trickster-ul Pan i se trage… Scriitura este mobila, supla, incarcata de naturalete vitala chiar atunci cind recurge, ici si colo, la artificii «meta» si comentarii dinoff – caci, lasind la o parte «forta» si instinctul artistic, Ovidiu Pop e un scriitor cultivat, tehnic si experimental, nu un scriitor artificios, tehnicist sau experimentalist. [...] Trickster e, deja, unul dintre cele mai convingatoare si mai puternice debuturi din proza romaneasca a ultimului deceniu.