in Sapte seri

Are dreptate Horia-Roman Patapievici cind spune ca Dan C. Mihailescu este «un mare prozator al stilului critic». Mihailescu are darul de a seduce cititorul cu o forta unica in peisajul criticii romanesti. Si nu il seduce printr-un funambulesc lipsit de substanta. Nu, Dan C. nu are doar stil, ci si un instinct critic exceptional. Multe dintre formulele sale au o putere de sintetizare si o precizie a verdictului iesite din comun.
Literatura romana in postceausism, cu cele trei volume ale sale (autorul spune ca urmeaza si un al patrulea, dedicat nu poeziei, cum poate v-ati astepta, ci completarilor): Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare (2004); Proza. Prezentul ca dezumanizare (2006); Eseistica. Piata ideilor politico-literare (2007), da senzatia unei carti frumos rotunjite, in ciuda faptului ca e vorba de o colectie de articole. Ca noutate avem cite un text introductiv pentru fiecare volum (se remarca savurosul portret de cititor pe care Dan C. si-l face in introducerea celui de-al doilea volum).