in Bucurestiul cultural

La Sara, prima lectura are un efect hipnotic, deloc propice sistematizarii rationale a materiei cartii si restructurarii ei, din unghi critic. Perspectiva detasata a unui comentariu aplicat este blocata, pur si simplu, prin dubla viclenie a scriitorului rutinat. Acesta ofera, pe de o parte, explicatii in exces care mai mult complica desenul romanului; iar, pe de alta, creeaza din fraze scene si din mici scene fraze intregi, somptuoase, navetind derutant intre constructie si stilistica, arhitectura cartii si expresivitatile ei. Abia cu a doua lectura, cea in care sesizam simetriile si analogiile secrete, ne apropiem, daca nu de centrul simbolic al romanului, cel putin de identificarea unui principiu de generare si multiplicare fantasmatica.