in Bucurestiul cultural

Vizuina este o carte remarcabila. In plus, ea marcheaza un moment de cotitura in biografia autorului. Intr-un interviu acordat in 1990 in Italia, citat de Marco Cugno intr-o substantiala convorbire pe care o poarta el insusi cu scriitorul, Norman Manea spunea: «E cert, de altfel, ca, atunci cind ma voi simti din nou in stare sa scriu un roman, vindecarea se va fi produs». Si in acelasi loc, raspunzindu-i lui Cugno, scriitorul roman afirma: «Romanul cere angajare de mai lunga durata, stabilitate, concentrare prelungita, el marcheaza o confruntare extinsa cu tine insuti, o proba majora de vitalitate creatoare» (Cartea melcului). Cred ca Vizuina aduce (sau oricum se apropie foarte mult de) acea vindecare la care scriitorul aspira in urma cu aproape 20 de ani si face, totodata, proba unei autentice, profunde creativitati.