in Observator cultural

Romanul Vizuina de Norman Manea, recent aparut la Editura Polirom, este o sinteza a celor mai importante particularitati ale scrisului autorului mai sus amintit. Sinteza si recurenta, am putea zice. Sint mentinute intacte calitatile si defectele unei intregi opere. Sa le luam pe rind. Marile reusite sint de ordin stilistic. Fraza e aproape poetica, in sensul expresivitatii, clara si percutanta. Formularile par inedite, fara a fi insa artificiale, fortate, chinuite, cum se intimpla in unele cazuri cind se doreste prea mult obtinerea efectului de nou. Noutatea provine dintr-o situare atipica in raport cu universul obsesional transcris incetul cu incetul. Romanul contine o deloc neglijabila componenta eseistica. Bine articulata si convingatoare. Logica ilogicului e stapinita cu abilitate, forta gindului transcende vizuina de carne a celui ce pune totul sub semnul intrebarii. In pasta eseistica sint prinse si unele istorii, unele naratiuni-parabola. […]
Vizuina lui Norman Manea este mai mult un eseu, compus din tuse complementare de aceeasi natura si, privit la macroscop, un poem tulburator.