in Cultura

Greene porneste mereu de la premisa raului ce exista in fiinta umana si care determina si convingerea sa – reflectata si la nivelul multor personaje – ca viata nu are un sens bine definit, ci ca tocmai ea este aceea care poate induce in eroare protagonistul sau, daca nu, il poate pune in fata unor dificile probleme de constiinta, imposibil de rezolvat in termenii simpli ai unui adevar religios consacrat. De aici permanenta lupta dintre credinta si constiinta, dar tot de aici si tentatia ce l-a animat mereu pe autor de a-si pune personajele sa dea piept tocmai cu o serie de probleme pastrate, in general, in zonele cele mai ascunse ale sufletului, intr-un dificil proces de autocunoastere si de testare a adevaratelor lor abilitati ori capacitati de supravietuire. Iar acest fapt este evident nu doar in creatiile consacrate ale lui Graham Greene, cum ar fi Puterea si gloria sau Brighton Rock, ci si in mult mai putin cunoscutul text intitulat Al zecelea om – preferat, insa, de autor chiar si unei creatii oarecum similare precum Al treilea om.