in Ziarul de Iasi

Nu e o carte de memorii, dar nici studiu de psihologie nu e. Mai degraba o psihosociologie aplicata la viata, la contexte, la personaje in situatii, la institutii si actori sociali. O lectura discreta a cotidianului, a masinii de trait care fabrica si striveste personaje. Intr-un interviu acordat recent informeaza cititorii ca vor fi dezamagiti daca vor cauta picanterii si crede ca a  folosit confesiunile despre viata sa ca pretexte pentru a vorbi despre psihologie. Am citit-o si eu cu aceasta grila de lectura si am detectat o psihologie sociala clinica autentica, o psihosociolgie a vietii cotidiene, o stiinta a deciziilor si alegerilor importante, a trairilor si metaanalizelor, a contextelor strivitoare si a optiunilor in momente de cumpana. Si-a asumat diagnosticul lui Constantin Noica, cel  care, in tinerete, i-ar fi spus ca psihologia se ocupa de „micutisme" si nu are acces la Idee, la Conceptul care fondeaza. Chiar daca i s-a inradacinat atunci gindul deprimant ca psihologia e o disciplina a faptului marunt, a demisolului cunoasterii, a semiintunericului si obscuritatii, a perseverat, s-a incrincenat, a facut pactul cu psihologia. Prin literatura, din nou ca Pavelcu (curios, si el basarabean si maestru al limbii), pe care nu l-a descoperit inca, priveste de acum altfel lumea, viata, oamenii, «facaturile» destinului in care ea insasi a fost inclusa.