in Observator cultural

Ceea ce am vrut sa spun atunci cind am scris eseul, si inca mai cred asta, e ca nu mai traim intr-o societate in care viata publica si cea privata se regasesc in spatii diferite. Acest fapt e relativ recent in istorie, acum doua sute de ani conexiunea dintre politica si viata privata era destul de slaba. M-am gindit adesea la exemplul lui Jane Austen si la cariera ei, contemporana cu razboaiele napoleoniene: cel mai important fapt politic al tarii ei – razboiul impotriva lui Napoleon – nu este mentionat in cartea sa, Mindrie si prejudecata. Ea scrie despre oameni a caror viata nu e afectata de sfera publica. Poate sa exploreze vietile personajelor, sa le explice, fara sa fie nevoita sa vorbeasca despre impactul istoriei asupra lor. Acum, viata publica se izbeste de cea personala la fiecare cinci minute, astfel ca nu mai poti sa explici vietile private fara sa folosesti, in parte, aceasta dimensiune publica. Si cred ca asta te obliga, ca scriitor, sa aduci acest material in naratiune, nu pentru a reprezenta intreaga poveste, ci doar o parte.