in Dilemateca

Critica s-a obisnuit cu strategiile narative ale lui Ellis, cautind sa-i decripteze mesajele absconse inainte ca scriitorul sa vina cu explicatii prin interviuri. Astfel, s-a observat ca o tehnica recurenta a prozatorului e aceea de reluare a personajelor in mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle textual urias). De asemenea, unii exegeti au remarcat ca imaginarul joaca un rol crucial in naratiunile lui Ellis si, ca atare, orice eveniment trebuie privit cu circumspectie. Situatia se repeta in Glamorama, unde evenimentele halucinante prin care trece protagonistul  ar fi ori efectul drogurilor, ori reflectia cinematografica a vietii sale.