in Convorbiri literare

In esenta, romanul se dovedeste o meditatie despre identitate si alteritate, despre comunicare si captivitate, despre (in)adaptabilitate si alienare. Sau, in definitiv, despre supravietuire. Fara a fi un ghid de supravietuire a feminitatii intr-un timp al globalizarii insecurizante, al frustrarilor sociale, psihologice s.a., precum, sa spunem, O pasare pe sirma, romanul de debut al Ioanei Nicolae, Istoria romantata a unui safari sfirseste, totusi, prin a sugera o modalitate de rezistenta al femeii la finalul, fara indoiala traumatizant, al imposibilei iubiri de si in Orient. Noua Darrielle, cea reintoarsa intr-un Occident altfel, dar tot fascinant, traieste destul de repede aceasta ultima revelatie: “Curind, intelese ca povestea in care traise si ea vreme de doi ani putea sa se scrie si sa se stearga din nou, in sute de feluri. Acesta era numai un final dintre atitea posibile, varianta ei“. Pentru femeia ce a consumat experienta nordafricana “ ca o cruciata a vinturilor, ca o femeie care vinase“, partea ei esentiala de cucerire este insasi fictiunea propriei istorii.