Sarcasmul (chiar cinismul) versurilor contrasteaza cu calmul rostirii. Poemele in lectura autoarei sint un adevarat soc sonor: voce calma, accent de grai banatean, un ritm incantatoriu, dar si o taraganare bizara, ca o impiedicare in silabe, alaturi de fine accente ironice, cu evitarea oricaror patetisme sau a „interpretarii” actoricesti. Un alt contrast se creeaza intre jucausa alaturare a culorilor in pagina si imaginile de almanah vechi care insotesc textele – alcatuiri in absurd, in ton cu sensurile versurilor: E o ta-a-ara fara/ Masura/ asa mica si timpita/ Ca un paharel de pura batjocura/ In gura.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri