in Suplimentul de cultura

Vizuina este un roman si asa sper sa si fie receptat. Faptul ca se inspira, pe unul din traseele sale epice, din realitate (pe care o si “variaza”, conform cerintelor textului) nu il face copia realitatii. Tema centrala a cartii este exilul. Gaspar, Gora, dr. Koch. Palade si logodnica sa Ayesha, Dima, Lu, soferul de taxi Boltanski, chiar si italianca Beatrice Artwein sau vietnameza care este sefa securitatii colegiului unde preda Gaspar sint, toti, exilati, precum si multe alte personaje episodice, tot exilate. Teme colaterale ar fi dragostea, dictatura comunista, biblioteca, suspiciunea, America, terorismul islamic, Holocaustul, capitalismul globalizat, computerizarea existentei. Asasinarea – in roman – a lui Palade, personaj secundar, isi are importanta in carte in masura in care potenteaza anxietatea lui Peter Gaspar, unul dintre cele trei personaje centrale, alaturi de profesorul Augustin Gora si iubita amindurora, Lu. Am fost, fireste, extrem de tulburat de “cazul Culianu” (cum s-ar fi putut altfel?). Nu vad insa “miza” personala aici. Eu nu sint personaj in roman, sint autorul de pe coperta. “Naratorul”, personaj fictiv el insusi, nu este Norman Manea, cel mult un dublu infidel.