Fara frisonul starii de dragoste n-as putea sa scriu, intr-adevar, insa, asa cum stiti, acest frison e intermitent si destul de capricios. Totodata, cei care ma cunosc bine au aflat ca am o versiune aparte despre ceea ce inseamna sa fii indragostit: nu trebuie sa fie in cauza neaparat o persoana, ci posed o energie de-a dreptul tumultuoasa cu care ma apropii de spatii, de fantasme, uneori de obiecte, cu un patos pe care putini il banuiesc sub masca mea sociala controlata, academica si etichetata adesea drept formala si rece. Dar pot sa dezvolt o pasiune scurta si intensa, chiar daca inocenta si stranie, pentru un etu de ochelari, care e nou si e din piele, ca apoi sa trec cu dezinvoltura la un tablou la care ma uit de o suta de ori, pana cand acel coup de foudre se stinge. De o vreme incoace resimt si cultiv o pasiune foarte elaborata si tulburatoare, iar suportul adoratiei nu este o persoana, ci imi place sa cred ca traiesc o... indragosteala despre care veti afla intr-un roman, nou, la care lucrez.