in Suplimentul de cultura

Pentru cititorul fidel (si ideal) care a ajuns pina la ultima pagina a Istoriei romantate... titlul in sine se vadeste de o amara ironie, astfel ca orice tusa lirica ori presupuse veleitati romantice ale stilului ramin impresii vagi. Cred ca am scris un roman acut, care pastreaza sub armoniile de suprafata tonul de alarma dintr-o poveste a diferentei imposibil de conciliat si a faliei primejdioase dintre doua lumi. Daca ar trebui sa rezum intr-o imagine ceea ce scriu si, mai ales, ceea ce voi mai scrie, totul semana cu un tatuaj: ai spune ca neted, colorat uneori, pare sa se dizolve la cel dintii strop de apa. Doar ca e o inscriptie chimica, scrijelita cu ace subtiri, chiar sub piele.