pe books.rainbowchild.ro

E o carte cu niste scene destul de dark: nu stii daca ceea ce se intimpla e real sau tine de domeniului fantasticului. Iar ritmul mi se pare hipnotic de-a dreptul: ma afundam in poveste si de-abia imi ridicam ochii din carte. Normal, pe linga ritm si stil, conteaza si povestea. Sau povestile. Am citit un interviu in Noua literatura in care autoarea zicea ca ar fi o singura poveste. Eu prefer sa vad in continuare doua povesti: cea cu Emi si Sal copii si cea cu Emi si Sal adulti. I’m a control freak si mereu trebuie sa stiu tot ca sa pot controla tot. Ei bine, acum acest „tot” a fost asa de bine dozat incit si acum mai am nelamuriri. Autoarea nu a jucat cinstit, cu toate cartile pe fata, ci mai scotea din cind in cind cite-un as din mineca. De obicei cind ma asteptam mai putin. Iar in final a cistigat jocul: mi-a placut mult de tot cartea.