in Romania literara

Daniela Zeca a scris un roman puternic si plin de farmec. Este un roman de dragoste incendiar si totusi fara nimic declarativ. Si este mai mult decit un roman de dragoste: un poem in proza, cu parfum oriental, o drama a necomunicarii si a dorintei sfisietoare de a comunica intre doi indragostiti. Romanul poate fi considerat o replica feminina si postmoderna a lui Maitreyi si este foarte probabil ca va deveni, pentru multa vreme, asemenea romanului lui Mircea Eliade, un bestseller.
Romanul Danielei Zeca se remarca printr-o constructie epica foarte bine articulata si, in acelasi timp, gratioasa. Povestea de dragoste are o umbra a ei, o a doua poveste de dragoste, desfasurata intr-un plan secund. Momentele de beatitudine nu doar alterneaza, ci se si intrepatrund partial cu cele de nefericire, asa cum inainte de a se stinge rezonanta unei batai de clopot rasuna o alta bataie de clopot. Ritmul, energic sustinut, de la prima la ultima pagina, este totusi calm si sigur, transmitind cititorului sentimentul ca tot ceea ce urmeaza sa se intimple e inevitabil.