Cel mai mare dusman al unui scriitor e propria notorietate. Cu cit e mai celebru (si mai talentat), cu atit gloria il va obliga sa se lepede mai repede si de originalitate, si de propriul talent. Pentru ca, paradoxal, publicul doreste sa reciteasca aceeasi carte, intr-o noua prezentare. Iar editurile, sa cistige o caruta de bani, insa foarte repede. Salman Rushdie nu face exceptie: talent cu gramada, placerea povestii, imaginatia ca o corabie-fantoma. Toate calitatile ii indreptatesc pe cititori sa astepte productii pe banda rulanta, iar pe maniacii capodoperelor – sa se indeparteze treptat, intristati, de Rushdie. De aceea, nu putea fi bucurie mai mare decit redescoperirea, in Seducatoarea din Florenta, a pasiunii care l-a facut celebru odinioara, alaturi de o poveste si aiuritoare, si foarte bine spusa.
Salman Rushdie in forma maxima, iar placerea de a citi povesti, ca la inceputuri.