in Dilemateca

Putini autori au reusit sa se supuna introspectiilor absolute, in interiorul carora autoscopia sa capete dimensiuni de examen clinic sever – riguros pina la masochism chiar –, si sa pastreze totodata, la suprafata macar, culoarea benigna, atragator-inofensiva a fictiunii. Intre cei care au depasit, cumva neverosimil, bariera (fireasca) de recluziune a sinelui, Sulvia Plath, americanca naturalizata in Anglia, ocupa, fara indoiala, o pozitie fruntasa. Poemele sale si, cu precadere, dramaticele, exoticele, morbidele Daddy, Lady Lazarus si The Colossus trec de pragul strict biografic si sondeaza – cu o voluptate singulara, as zice, in lirica moderna si postmoderna – subliminalul auctorial, acolo unde numai psihanalistul si duhovnicul pot avea, eventual, acces.