in Suplimentul de cultura

Prozele de fata se ofera, vorba lui Dan Lungu, „cu amanuntul”, pot fi citite in orice ordine, fie una subiectiva, fie cea data de comanda „shuffle” a programului de ascultat muzica. S-ar zice ca autorul renunta, bucuros si post modern, la autoritatea sa asupra ordinii lecturii si, implicit, si la controlul sensurilor din text. Dar nu e vorba de vreo iradiere semantica scapata de sub control: povestirile sale nu se disperseaza de univocitatea sensului, ca in cele mai experimentale scrieri ale lui Thomas Pynchon, ci mizeaza pe repetabilitatea aceleiasi lecturi la toti cititorii sai. Povestirile de fata isi invita cititorul la consens si la confort.