Lucrarea are o puternica incarcatura livresca. Nu viata este modelul suprem al artei, ci literatura devine un veritabil model pentru viata. Situatiile-limita traite in realitate sint comparate mereu cu situatii existentiale decisive din opere literare celebre apartinind literaturii universale. La acestea se adauga trimiterile la textele religioase, care au lipsit din literatura ultimilor 50 de ani. Tragedia e traita prin cultura, conditia victimei fiind comparata cu aceea din romanele pilduitoare din veacul trecut. In esenta, Jurnalul fericirii e romanul unui destin.
