in Observator cultural

Lampa cu caciula (povestirea care da titlul volumului) este „filmul” unei obositoare „expeditii”, pe drumuri cu hirtoape, prin ploaie si noroi: doi oameni necajiti, tata si fiu, se trezesc cu noaptea-n cap, intr-o duminica, pe o vreme infernala, ca sa duca la reparat, „la oras”, un televizor rablagit caruia i se arde mereu „lampa cu caciula”; cind se intorc acasa la sfirsitul zilei, tot pe intuneric, si repun aparatul in functiune, mai au timp „sa prinda ultimele acorduri ale imnului difuzat la finele programului”, incintati ca de o minune. Textul e impecabil construit, cu simetrii de efect, bine controlate, cu sugestii psihologice de finete, cu dialoguri de o verosimilitate fara cusur, cu pasaje descriptive minimale in care insa fiecare detaliu e puternic si e la locul sau.