pe HotNews.ro

Dupa mine, povestirile din volum nu au ca tema copilaria. Sau nu doar copilaria, ci aceeasi supratema din cele doua romane ale mele publicate pina acum: o anume buimaceala a individului, specifica oricarei virste, in fata propriei existente - totdeauna improvizeaza cu naivitate, tragi-comic, solutii de supravietuire. Nu scriu la intimplare, ci urmaresc sa prind in literatura mea aceasta senzatie. […] se poate spune ca in Lampa… m-am intors cumva in copilarie. Am simtit ca aveam niste conturi de incheiat cu asta si cu lumea stranie, pe cale de disparitie, in care m-am nascut, pentru a putea uita linistit si a inainta in virsta.
Copilul care apare in povestirile mele e de cele mai multe ori doar un martor al lumii oamenilor mari din jur. […]in nici un caz nu intentionez in cartea asta sa relatez nostalgic copilaria mea. Mai toate personajele din jurul copilului (cu care ma identific uneori, fara insa a pune insa semnul egal) sint mature si de cele mai multe ori ele ocupa rolul principal.