pe cultura.inmures.ro

Pina la urma, citim, printre rindurile unui roman despre dezamagire, esec si inutilitate, romanul unei crize si al infruntarii acesteia, o poveste post-traumatica, a propriului trecut, care e, dincolo de unele stridente meta-textuale (care, mie cel putin, mi se pare caderi de nivel in constructia cartii) scrisa absolut remarcabil. In codul lui deconstrutiv, romanul lucreaza cu majoritatea tabu-urilor lumii contemporane, verificindu-le rezistenta la critica si parodie, angrenindu-le intr-o comedie tragica a conditiei individului modern. De la femeia-cosmo, emancipata si desensibilizata, in care se transforma, in finalul neasteptat al romanului, Luminita, abandonindu-l pe eroul ce ii asistase suferinta, la artistul-boem sau yoghinii ascetici, un caleidoscop de caractere se desfasoara pe cadrele scriiturii lui Cezar Paul-Badescu, supuse unei poetici a autenticitatii duse la extrem. Nici nu exista, de altfel, personaj, actiune, deznodamint sau alte concepte invechite in economia acestui tip de literatura, care e, fatalmente, lumea unui unic personaj,  starea de gratie a inteligentei lui demitizante.