in Observator cultural

Cartea lui Fernando Savater pune probleme si pune pe ginduri. Scrisul lui are, in general, aceste efecte, dar acum cu atit mai acut cu cit problematica propusa e una esentiala: credinta, moartea si, daca vreti, „viata eterna“ in care „modestul ateu care semneaza aceste rinduri“ nu crede. Dar cei care cred nu se vor simti ofensati parcurgind-o, pentru ca Savater are marea calitate de a nu-si aneantiza adversarul. Poate doar adepti ai adevarurilor partiale care rezolva totul vor avea ceva crize dupa aceasta carte, pentru ca, spune Savater, „cei mai naivi dintre toti mi se par cei care pleaca de la ora de stiinte convinsi ca s-au luminat de tot“. Nimic teribilist in aceasta carte a unui necredincios, mult dubiu, dar si mult curaj.