in Luceafarul de dimineata

Sursele de inspiratie sint foarte multe. Printre ele, si familia, desigur. Pentru mine insa familia poate insemna, ca sursa de inspiratie, doar un cadru. Sau niste secvente. Mai exact, cadrul familial pe care-l cunosc eu se poate regasi in ceea ce scriu, chiar si fara a constientiza foarte clar asta. Lucruri care se-ntimpla linga mine pot, de asemenea, sa devina scene literare, sigur, mult distorsionate de necesitatile temei abordate. Dar nu pot vedea familia ca o altfel de sursa de inspiratie. Probabil mi-ai pus intrebarea asta gindindu-te la ultima mea carte, Celelalte povesti de dragoste, aparuta-n urma cu doua luni. Foarte multi au fost curiosi daca e autobiografica. Aici, personajul narator are o familie nu tocmai fericita, are o aventura, traieste nevoia de indragostire etc. Dar nu asta e tema cartii. Tema e, de fapt, comunicarea in cuplu. Acum pot s-o spun, au fost deja multe cronici de carte, in unele s-a observat asta. Sigur, fiind vorba de comunicare, pot spune ca m-am inspirat din ceea ce cunosc, adica din ceea ce mi s-a intimplat si mie. Dar nu neaparat in familia mea (chiar daca si in familie ai uneori perioade in care comunicarea e mai putin… eficienta, sa-i zicem). Personajul-narator, la o privire mai atenta, n-ar avea de ce sa fie identificat cu mine. Totusi, s-a intimplat asta, multi gasesc ca e mai interesant.