in Dilema Veche

Relatia dintre Set si Andi, imi pare a fi (in ciuda lipsei partiturii conflictuale ce ar fi trebuit asigurate de mizantropul Andi) partea consistenta a romanului. Aici Dan Lungu realizeaza un veritabil tur de forta prin firescul si autenticitatea cu care recompune discursul misionar si mesajul religios. De altfel, vad in alternanta vocii narative (Andi este cind narator, cind doar personaj) o proiectie la nivel textual a relatiei dintre om si Divinitate, dintre „eu“ si „El“. Set este adevaratul personaj al acestui roman (scris elegant, dar fara pretentii stilistice) care are, in cele din urma, suficient patos pentru un subiect mult mai delicat decit dragostea pentru o femeie, si anume iubirea de aproapele. Pentru unii cititori, aceasta poate insemna foarte mult.