in Evenimentul zilei

Eu recunosc ca am continuat o idee care incepuse deja din prima carte – si anume ideea naratorului necreditabil. In prima carte, naratiunea e spusa la persoana intii de o fata, o adolescenta, care intra in studentie, in anii 90, in Bucuresti, niste ani tulburi in toata tara, cind lumea incerca sa isi caute drumul printr-o saracie lucie si printr-un fel de ponoseala a vietii. Eu insami mi-am petrecut studentia in anii aceia si astfel am putut sa descriu mai exact. Ce am vrut sa fac in prima carte era ca, prin povestea mincinoasa, uneori pacalitoare, in care naratorul se contrazice de multe ori si cu consecventa de-a lungul cartii, sa fac acest tip de narator necreditabil si sa-l cresc. In a doua carte, continuitatea a fost sa transpun acest narator; e un narator omniscient, care se plimba prin capul personajelor, stie foarte bine ce gindeste Sal, baietelul, dar cunoaste foarte bine si ce e in mintea lui Emi, fetita. Ideea acelui narator necreditabil s-a concretizat in acest personaj, un baietel care este special si care vede potentialul viitor, cel mai probabil viitor dintre toate cele posibile.