in Observator cultural

Stelian Tanase pune pe masa un roman greu de incadrat. Mereu iti spui ca trebuie sa fie ceva mai mult decit acest „pop-art“ ostentativ, incerci sa gasesti chei, noime ascunse, sa recompui detaliile si sa-ti dea ceva. Autorul nu te-ajuta deloc, dar tocmai prin asta isi transmite mesajul: lumea lui, in aparenta seaca a unui potop realist, e, de fapt, o mica tisnire de fantezie. „Te prinzi“, cum s-ar spune, ca totul e o antistire, fara pretentii de adevar sau – mai rau – fara pretentii morale. Apoi, e greu sa iesi din grila asta. Te gasesti deja prins intr-un joc teribil, intre o decadenta moderna a detaliului si o deconstructie postmoderna a vocilor narative, intre lizibil si scriptibil, intre gust si dezgust.