in Observator cultural

Despre ce vorbeste si cui, totusi, acest text, emotionant prin forta apelului la memoria lecturii, cea a detaliului descriptiv (operatiune de arheologie mentala ce scoate la iveala harta subiectiva a Bostonului saizecist) si a efectului de alienare (comportamentul uman vazut prin ochii cuiva care nu poate apela la propria experienta si inteligenta emotionala pentru decodarea lui)? Firmin e aproape un scenariu de benzi desenate (pentru care schitele ce insotesc toate editiile cartii sint un fel de „plan initial“) care n-ar putea niciodata deveni asa ceva. Poate parea paradoxal, dar nu e. Dincolo de tehnica atit de frecventata a alegoriei („iara prin tigani se inteleg si altii“, nu-i asa?), care face, ea insasi, parte din complexa retea de referinte literare aduse in pagina de Savage, romanul lui e unul pentru adulti, scris ca sa ramina intre doua coperte, o pledoarie pentru eternitatea Bibliotecii si pentru imperativul memoriei. In vocea prea putin „serioasa“ a unui animal omeneste dispretuit se ascunde tristetea prabusirii canoanelor in acelasi ritm cu cea a vechilor cladiri, facind loc blocurilor dezvoltate durabil si tirajelor de buzunar cu destinatia finala: tomberon.