in Ziarul de Iasi

E un roman in care incerc sa ma reinventez. Cititorii ma cunosc mai degraba ca un scriitor «despre comunism», or aici vin cu lucruri total diferite. Abordarea e mai curind psihologica, iar temele centrale sint iubirea, uitarea si, daca vrei, relatia dintre interior si exterior. Romanul este construit ca o panglica Moebius, la care, stim bine, cele doua fete se dovedesc a fi una singura, lucru de care ne dam seama abia urmarind cu creionul inselatoarele rasuciri si jocuri ale interioritatii si exterioritatii, individului si grupului, psihologicului si socialului, persoanei intii si a treia. E un fel de principiu al vaselor comunicante intre multiple planuri ale realitatii in care traim.