in Ziarul de Iasi

Tema nu aduce, in sine, nimic nou. S-au scris carti mari de dragoste, iar daca ne gindim bine, in mai toate tema e tratata din perspectiva ratarii. Cineva m-a intrebat de curind de ce nu scriu povesti de dragoste fericite. N-am fost destul de inspirat sa-i raspund atunci, dar incerc s-o fac acum: pentru ca ele nu-s tocmai spectaculoase. Daca schematizam pina la superficialitate lucrurile, povestea fericita s-ar termina cu o casatorie, nu? Ei, nu-mi imaginez ca s-ar putea face usor literatura dintr-o poveste de genul: doi oameni se iubesc, sint teribil de romantici, iar la sfirsit se casatoresc si traiesc fericiti pina la adinci batrineti. In viata lucrurile nu-s intotdeauna colorate-n roz. Iar una dintre provocarile scriitorului (sau macar una dintre provocarile mele) tocmai asta e: de-a intelege de ce nu-s numai roz. Si de-a scrie despre modul in care intelege asta.