in Darmstaedter Echo

Viata este dureroasa, dar in carte, chiar si pasajele inecate in suferinta  sint pline de caldura si spirit. Romania lui Florescu – cea mai mare parte a romanului e o declaratie de dragoste mascata catre tara sa de origine – este un loc fermecat, asupra caruia s-au abatut toate relele civilizatiei, dar unde gasesti totodata ospitalitate si poveste. (...) Florescu face un exercitiu de echilibru trecind hotarul dintre Est si Vest, dar, cel putin in fictiune, inima lui bate pentru Est. Lucrul acesta il divulga limba pe care o foloseste, care cistiga mereu in densitate atunci cind este vorba despre superstitii si despre legendele taranilor transmise din om in om. Cind Florescu scrie despre personaje bizare, frazele sale se incarca parca de la sine cu poezie. El creeaza chipuri umane pline de delicatete si ambivalenta.