Am asa o banuiala ca n-am facut cum fac prozatorii pur-singe. Nu ca imi inchipui ca ar face toti la fel, dar ei cam stiu de la inceput ce si cum. Or’ eu m-am aruncat cu capul inainte. Am scris cu ochii larg inchisi, dar cu urechile bine ciulite. La inceput am transcris vocile unor femei cu care am avut de-a face si asta mi-a facut mare placere. Pina cind s-au adunat niste zeci de pagini. Aveam deja cinci voci, aveam povestile lor, uneori tensiune intre ele si mi-am zis ca ar putea iesi o carte. De atunci ma tot laud ca aud bine. Nu doar vocile soliste, ci si tacerea.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri