Romania literara

Tonul patetic nu i se potriveste defel celui care scrie acest jurnal in doliu si care, conturind un portret biografic al lui Matthew, gaseste in chiar acest demers o alinare, un mod de a fi impreuna cu baiatul sau. Scrisul nu inseamna, in cazul de fata, fuga de realitate, o forma de evaziune, retransarea in sine. El constituie, dimpotriva, o veriga de legatura intre tata si fiu, o punte de cuvinte si imagini pe care primul o arunca spre celalalt, peste groapa cascata intre ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Calinescu nu face altceva decit sa se gindeasca intens la M. Ii cauta silueta tremuratoare prin hirtii si amintiri mai vechi si il infasoara cu dragoste in cearsaful ocrotitor al filelor de manuscris, incercind sa-l exprime si sa-l <> intelegerii noastre. La sfirsit, avem un parinte mai impacat cu durerea lui, inseninat in tristete; si o carte exceptionala.