in Observator cultural

In afara de stiinta inefabila a descrierii ce poate tine loc, eventual, chiar si unei epici antrenante, Filip Florian stapineste si arta asamblarii variatelor secvente epico-descriptive intr-o poveste foarte bine articulata, cu planuri simetrice sau contrastante, cu schimbari de perspectiva, cu subtile elemente de legatura si imagini-emblema plasate la locul potrivit. Livrescul e omniprezent, dar neostentativ. Zilele regelui nu constituie, in mod cert, un roman istoric; nu o reconstituire verosimila a epocii lui Carol I si-a propus Filip Florian, ci o fictiune plauzibla, coerenta in sine, ajutata/stimulata de documentul istoric, in marginea caruia scriitorul isi permite nesfirsite reverii si speculatii. Istoria (scrisa cu majuscula) e doar un pretext pentru imaginarea unor istorii „mici“, personale.