in Observator cultural

Eu resping ideea de finalizare sau dezlegare a textului, fiindca nu urmaresc rezolvarea lui, ci mai degraba deschiderea spre orice isi inchipuie cititorul. Scriu „sincopat“, nerezolvat, incoerent sau cliseizat, fiindca asa vad lumea, incompleta, cliseizata si dogmatica, in incercarea ei de a raspunde normelor socio-cultural-politice. Iar privitor la revolta sau manifest, acestea sint, dupa mine, „dogmele„ antidogmatismului. Din aceasta cauza prefer un soi de investigatie in timp real, o „auto-terapie„ bazata pe improvizatie si renuntare la normal, rational, inchegat sau finisat. Din pacate, multi critici gindesc prea determinist, prea cauzal si nu rezista tentatiei de a-si etala virtutile de specialisti. Literatura nu trebuie sa fie cumva anume. Criteriile genereaza trenduri, branduri. Eu nu cred in ele. Nu cred in literatura formata si nici in scriitori formati. In opinia mea, scriitorul este intr-o continua dezvoltare, preluata, continuata si ramificata dupa moartea lui de altii. Asta asigura „nemurirea“ literaturii ca intreg.