Timpul, nr. 11/2003

Tulburatoarea carte a lui Matei Calinescu este una care trece dincolo de literatura si te face sa simti ca orice comentariu pe marginea sa este, intr-o oarecare masura, neputincios si nelalocul lui. Nu-ti ajung cuvintele pentru a cuprinde frumusetea, lumina ingereasca, bunatatea celui care traieste intr-o lume a sa, prelungindu-si legaturile magice cu copilaria, dupa cum nu poti decit sa ghicesti profunzimea suferintei tatalui care tine acel jurnal, incercind sa inteleaga, sa accepte ceea ce pare un blestem, dar este si un dar minunat, sa depaseasca noptile de insomnie si perioadele de depresie. E greu sa iesi din tiparele gindirii tale, sa renunti la obisnuintele tale, la disocierile facile intre normal si anormal.