in Suplimentul de cultura

Textele pe care le-am citit in aceasta carte, si chiar textul meu, sint pline de amaraciune, de autoironie. Poate am luat aceasta decizie sa si zimbim putin, dar cred ca importanta este amaraciunea, si se simte. Nu am facut altceva decit sa schimbam putin retorica. Nu mai tine retorica plinsului de mila, poate doar daca ai avut niste experiente cu adevarat dramatice – inchisoare, experiente legate de Securitate –, desi cred ca si unii dintre cei care au trecut prin asta folosesc retorica aceasta a ironiei, a autoironiei. Dar mai bine sa-ti rizi de mila decit sa-ti plingi de mila, dar undeva exista simburele acela amarui si mila nu de tine, cit de tot ce ai pierdut si de toti cei din jurul tau care iti seamana atit de mult.