in Romania libera

Am prezentat evenimentele sub forma unei cronici, adica o relatare strict factuala, fara brodari si interpretari (cu exceptia capitolului de concluzii, evident, unde am prezentat si opiniile mele legate de scopuri si metode). Cit priveste partea metaforica a titlului, ea se refera la perversitatea Securitatii de a-i obliga pe detinuti sa se tortureze intre ei, aparent fara implicarea administratiei; insa, desigur, victimele din Pitesti nu aveau de ales, chiar daca refuzau intr-o prima faza sa se supuna cerintelor agresorilor, erau schingiuite pina cind acceptau compromisul. Erau, prin urmare, impinsi spre o sinucidere mai mult morala decit fizica, fiindca nu simpla exterminare era urmarita de catre Securitate. Ramine la latitudinea fiecaruia sa decida daca «asistarea» se refera la co-implicarea victimelor (obligate deseori sa priveasca batjocorirea colegilor), la ochii ofiterului politic, ascunsi de vizetele celulelor, sau la supravegherea minutioasa a inaltilor oficiali ai Securitatii care s-au ocupat de implementarea sistemului de la Pitesti.